Và al contegnud

s'cinca

De Wiktionary

Agetiv

s'cinca f (pl:s'cinche) - scrivud con la Noeuva Ortografia Lombarda - dialet: MI- Br-

maschil ► s'cinch
  1. che 'l gh'ha i spalle storte
  2. che la gh'ha ona deformità e la camina mal
SingolarPluralOrtografiaDialet
s'cincas'cinchMilanesa classicaMI- Br-
? ? Scriver Lombard-
s'cìn | ca
s'cin | ←ch(e)

sing/pl: IPA: /stʃĩ:k/ (dialet: MI- Br- )

la gh'è nò l'etimologia; se te voeulet, tàcheghela


Lengov A - Z
  • Circolo Filologico Milanese (2018). Dizionario Milanese. Antonio Vallardi, pag. 188. ISBN 978-88-6987-846-6. MI-
  • Francesco Cherubini, Vocabolario milanese-italiano, 1843, Vol. 4 pag. 151 Br-

Nom

s'cinca f (pl:s'cinca) - scrivud con la Noeuva Ortografia Lombarda - dialet: MI-(arc.)

  1. a gh'è nò la definizzion; se te voeulet, tàcheghela
SingolarPluralOrtografiaDialet
s'cincas'cinchMilanesa classicaMI-(arc.)
? ? Scriver Lombard-
s'cin | ca
s'cin | ←ch(e)

sing: IPA: /'stʃĩ:ka/ (dialet: MI-(arc.) )

pl: IPA: /'stʃĩ:k/ (dialet: MI-(arc.) )

la gh'è nò l'etimologia; se te voeulet, tàcheghela

filagn

Lengov A - Z
  • Francesco Cherubini, Vocabolario milanese-italiano, 1843, Vol. 4 pag. 151 MI-(arc.)