Và al contegnud

interlocutore

De Wiktionary

Agetiv

interlocutore m (pl: interlocutori)

feminil ► interlocutrice
  1. interlocutor (NOL)

Sillabazzion

in | ter | lo | cu | tó | re

Parnonzia

sing: IPA: /interlokuˈtore/

pl: IPA: /interlokuˈtori/

Etimologia / Derivazzion

la gh'è nò l'etimologia; se te voeulet, tàcheghela


Riferiment